Povești cu Artiști – Teodor Ilincăi în dialog cu Adrian George Popescu

Laboratorul de Artă > Uncategorized > Povești cu Artiști – Teodor Ilincăi în dialog cu Adrian George Popescu

“ – Când ți-ai dat seama că vei face parte din această lume damnată a artei? Întreabă Adrian.

–  Da, damnată din multe puncte de vedere, dar sunt mai multe motive pentru care putem să fim foarte fericiți că facem parte din ea. Răspunde Teodor încrezător și adaugă: Lupta aceasta continuă cu ceea ce este damnat în arta…

Când mi-am dat seama? Pai de când am deschis gura, la 3 ani. Nu! Mai devreme, la 2 ani. Am găsit o înregistrare a bunicului care canta, spunea bancuri, recita și canta și la fluier. Coincidență sau nu, eu am aflat foarte târziu aceste lucruri, cum că bunicul canta la fluier. Și mi-am adus și eu cu mine fluierașul, neștiind ca de la bunicul am aceasta pasiune, și vocea, avea voce de tenor, canta în corul bisericii. ”

 

Sunt multe să iți povestesc sau multe să iți amintesc dacă ai fost la evenimentul nostru de Marți cu Teodor Ilincăi în dialog cu Adrian George Popescu. Aceasta a fost a 4-a ediție din seria Povești cu Artiști și am fost bucuroși sa primim iubitori de arta și artiști, oameni tineri dar și maturi, persoane active în promovarea culturii dar și curioși. Împreună am făcut o incursiune în lumea muzicii, a poeziei și a poveștilor din copilărie.   

Teodor Ilincăi este unul din cei mai renumiți tenori la nivel internațional și joacă pe cele mai mari scene ale lumii.

Adrian George Popescu este compozitor și actor, el joaca rolul Pescarului în piesa cu același nume bazată pe opera lui Cehov.

Teodor are o poveste de viață extraordinara dar mai mult decât atât, apreciez la el energia și pasiunea cu care se dedica artei, prin dezvoltare personala, prin învățare, prin explorare și desigur prin exprimarea sinelui. Cele 2 lumi profund legate de viața artistului Teodor Ilincăi sunt muzica și poezia.

 

Muzica

Teodor Ilincăi s-a născut în muzică, toți cei doisprezece frați cantau, fie la instrumente: mandolina, chitara, fie voce. Iar aceasta moștenire vine cu drag de la părinți (mama sa cu vocea caldă) dar și de la bunici (bunicul care canta la fluier). Teodor mărturisește ca “Muzica a făcut parte din mine de la bun început, nu a fost ceva cautat.” Iar în copilărie muzica îl înconjura mereu, fie pe câmp, unde și secera “canta”, fie acasă în ograda, unde și câinele “canta”.

 

Ai zice ca un cântăreț de opera și-ar avea originile în muzica clasica, totuși destinul lui Teodor a fost mai variat. Prima sa muzica a fost cea din corul bisericii, muzica bizantina, pe care ulterior a urmat-o și la Conservator. Iar în adolescență studia la filologie, canta la chitară, aprecia muzica folk dar și pianul lui Chopin. O influență puternică a fost arta vocală și interpretativa a lui Elvis Presley. Teodor recomandă ca dedicarea, căldura și plăcerea muzicală sa fie transpuse și în operă.

 

Curajul său i-a îndrumat pașii către concursul Ploaia de Stele unde a ajuns în semifinală cu melodia lui Roy Orbison – Oh, Pretty Woman iar ulterior și la concursul Bravo Bravissimo unde a avut primul contact cu muzica de operă și a câștigat concursul interpretând Andrea Bocelli – Con Te Partiro.

 

 

In timpul conservatorului s-a angajat în corul operei din București și asa a făcut cunoștință cu opera adevărată. Sub îndrumarea maestrului Fanățeanu, un pedagog adevărat, și-a descoperit și antrenat vocea. In cadrul studiului, Teodor a învățat ca ”E bine sa nu ne auzim prea bine, e bine sa ne încredem în auzul nostru interior.” iar din partea maestrului Fanățeanu: “Vocea e o părere, buna pentru cine o are și proasta pentru cine o ascultă.” O provocare a fost interpretarea acutelor, pe care Teodor le-a descoperit întâmplator gândindu-se la hău-leala celor din Mălin: “Bai! Ioane! Bai!”. După descoperirea acutelor a urmat antrenarea corzilor vocale pentru a genera vibrația necesara.

 

Cariera sa internațională a debutat la Hamburg datorata faptului ca unul din tenori se îmbolnăvise iar Teodor a acceptat oportunitatea dovedind un succes răsunător.  O cariera internațională este provocatoare iar pe Teodor l-a încurajat sa dedice timp pasiunii sale pentru instrumentele de suflat. Astfel din fiecare loc în care călătorește își cumpără un fluier (vienez, irlandez, japonez etc) și interpretează la ele muzica populara românească. Alte instrumente de suflat la care cantă sunt: oboi, caval și mai nou este saxofonul. Teodor recunoaște ca saxofonul l-a ales în primul rând datorita formei sale, iar o consecință a pasiunii sale și beneficiul cel mai important al instrumentelor de suflat este îmbunătățirea respirației. Respirația este foarte importanta în canto, Teodor recomanda “sa nu te gândești la ea, trebuie sa respiri ca și cum ai vrea să înjuri pe cineva fără să te oprești.”

 

 

In prezent Teodor apreciază muzica jazz a anilor 40, pe care o considera muzica clasică a americanilor datorita stilului sensibil și improvizatoric. Cu oarecare regret, Teodor ne amintește că în opera nu se poate improviza, poate doar atunci când apar evenimente neprevăzute, o fraza uitată, o lumânare nestinsă. Mai mult decât improvizația, în cariera l-a ajutat foarte mult eleganta și bunul simț, echilibrul, punctualitatea, seriozitatea, studiul, curajul și consecvența.

 

Poezia

Poate te gândești, de ce un tenor scrie poezie? Foarte franc, Teodor ne-a răspuns: “M-am apucat de scris pentru că așa am simțit. Eu nu sunt poet, eu doar cochetez cu poezia pentru că îmi place limba română și îmi place sa jonglez cu limba română, să ii aflu sensurile, să împărtășesc ceea ce cred și ceea ce simt.”

 

In poeziile sale se simte dragostea față de limba română, care este “mai artă decât alte limbi”, și față de tradițiile străvechi dar și cele împrumutate. Toate poeziile sunt sub forma de jurnal, cu data și locul în care au fost scrise.

 

De la pasiunea pentru instrumentele de suflat și acum poezie intuim părerea lui Teodor despre dezvoltarea multilaterală a unui artist, astfel în viziunea sa: ”Un artist complet trebuie să se raporteze absolut la tot ce ține de el și de ce se întâmplă în jurul său. Altfel niciodată nu vom fi compleți și nu vom putea să transmitem adevăratul sens pe care l-a vrut compozitorul.”

 

In prezent, sub influența scrierilor lui Lucian Blaga, Teodor scrie aforisme, reflexii, cugetări. In opinia sa, “Aforismul este filozofia speculată a orice-ului”. Iar din perspectiva creativității și a inspirației, Teodor pune accentul pe procesul gândirii: Arta pură reiese dintr-un și printr-un univers de gânduri impure, ca ne gândim tot timpul la toate trăsnăile posibile. Pentru că asta e omul și trebuie să ne gândim. Nu nesocotiți gândurile voastre.”

 

Atât legat de aforisme cât și de poezii, Teodor ne amintește că: “Arta nu înseamnă să iei sensul primar al cuvântului sau al frazei, ci să o înțelegi, să o dezvolți, să vezi de unde vine și unde se duce și cum o percepem fiecare dintre noi.”

Seara a fost plină de emoție și sinceritate și s-a încheiat așa cum a și început, tot cu muzică. Speranța mea este că și vouă v-a rămas în minte sfatul lui Teodor de la final de seară:

“Trebuie să încercăm să fim strălucitori. Cred în renașterea acestei lumi prin arta, prin arta pe care o facem fiecare dintre noi. Nu doar muzica, teatrul, pictura, filozofia sunt artă ci tot ceea ce facem noi, de zi cu zi, să le facem bine.”

 

 

Vă așteptăm cu drag la urmatoarea ediție Povești cu Artiști.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *